Activități diverse

1. Discursul domnitorului Ștefan cel Mare

la sărbătoarea comunei care îi poartă numele,

în data de 2 iulie 2016, prilej cu care a fost sfințită noua biserică cu hramul

Ștefan cel Mare și Sfânt

„– Oh! Pădure tânără!… Unde sunt moșii voștri? Presărați, la Orbic, la Chilia, la Baia, la Libnic, la Soci, pe Teleajen, la Racova, la Războieni… Pământ!… Și pe oasele lor s-a așezat și stă tot pământul Moldovei ca pe umerii unor uriași.

Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci până la adânci bătrânețe… că Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri, în veacul vecilor. Și voi sunteți astfel de urmași. Preasfinția voastră și Dreptmăritori răzeși, bun sosit pe meleagurile așezării care, cu cinste îmi poartă numele. În urmă cu șapte ani am sorbit împreună din pocalul de la „Grădina Ghetsimani“.

Se cuvine ca astăzi să primim bucuria Învierii și să desăvârșim prin slujba de târnosire ceea ce urmașii urmașilor mei au săvârșit în acest loc.

Dumnezeu să vă dea puterea și să vă întărească întru Mulți Ani!

Vă pohtesc să gustați din pâinea și sarea acestor minunate locuri!“

2. Spectacol istoric

Reprezentația a avut loc la data de 1 Decembrie 2018 în centrul municipiului Piatra Neamț și al comunei Girov.

Unire-n cuget și-n simțiri cu eroii neamului românesc

Alaiul este alcătuit din personalități istorice, plăieși, gardă regală, oameni din popor care se deplasează călare pe cai, în trăsuri sau pe jos, după cum urmează:

1. Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul (călare)

2. Patru călăreți costumați în plăieși (călare)

3. Mihail Kogălniceanu (în trăsură)

4. Alexandru Ioan Cuza (călare)

5. Doi călăreți costumați în ținută militară de epocă (călare)

6. Regele Ferdinand (călare)

7. Doi călăreți în ținuta Gărzii Regale (călare)

8. Oameni din popor purtând banderole și steaguri tricolore (pe jos)

În fruntea alaiului merge autovehiculul cu instalația de sunet. Pe timpul deplasării bat clopotele. Alaiul se oprește în fața tribunei. Clopotele continuă să bată cu sunetul mai redus.

Crainicul (pe fondul sonor al clopotelor):

– Bat clopotele Moldovei!

Bat clopotele Munteniei!

Bat clopotele Basarabiei!

Bat clopotele Bucovinei!

Bat clopotele Ardealului!

Bal clopotele României!

„Ștefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta!

Înalță-te din mormânt

Să te-aud din corn sunând

Și Moldova adunând.

De-i suna din corn o dată

Ai s-aduni Moldova toată.

De-i suna de două or

Îți vin codri’n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toți dușmanii or să piară

Din hotară în hotară“.

Ștefan cel Mare (Se întoarce către tribună. Clopotele încetează)

– Io, Ștefan Voievod, lăsat-am vouă înaltă cugetare… că Moldova-ntreagă n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră! Ci a urmașilor voștri, și a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor!

Am pogorât astăzi din istorie și din înaltul cerurilor pentru a vă da sfânta poruncă: uniți-vă, românii mei! Uniți-vă și reîntregiți țara, pe care înaintașii voștri au făurit-o în urmă cu o sută de ani, botezând-o cu fală România Mare!

Oriunde vă aflați, aici sau în îndepărtatele zări ale lumii, viețuiți în pace și liniște, în iubire și frăție!

Numai uniți veți fi puternici!

Doar uniți veți purta neamul românesc spre viitor, în veacul vecilor!

Și nu uitați! Năzuința de unitate, de țară și de neam s-a aprins ca o scânteie în sufletul măritului rege Burebista încă de acum două mii de ani, când a încercat să adune laolaltă triburile trăitorilor din cuprinsul ținutului Carpato-Danubiano-Pontic. Acea scânteie s-a rostogolit și a crescut prin vremuri, a ajuns flacără veșnică în mâna mea, iar eu am aruncat-o peste veac în brațele lui Mihai Voievod Viteazul. (Se retrage)

Mihai Viteazul (Se întoarce către tribună pe acordurile muzicale din filmul „Mihai Viteazul“, momentul intrării în cetatea Alba Iulia)

– Și, voi, ce-ați crezut, români? Că eu, Mihai Voievod, voi înghiți paharul rușinii până la capăt?

Așa m-ați cunoscut voi pe mine?

Că îmi pot vinde țara străinilor?

Ce-ați crezut? Că va fi ușor? C-o să vă tihnească aici, la răscruce de vânturi? Că n-o să jinduiască toate fiarele plaiul Mioriței?

Am vrut să împlinesc porunca cea din veac: să stea laolaltă cei dintr-o singură mamă.

Am vrut ca acest popor să știe ce vrea. Și să-și dea seama ce poate.

Nu v-am întrebat, că n-a fost vreme de vorbă… Dar cei care v-au dezbinat, v-au întrebat?

V-am lăsat înfăptuită moștenire: Țara Românească, Țara Ardealului și Țara Moldovei. Asta-i pohta ce-am pohtit!

Am făcut cum am vrut. Și am mers… până la capăt.

Poporul a plătit cu sudoare.

Oștenii mei cu sânge. Eu… am plătit cu capul!

Nici azi nu știu unde îmi odihnește trupul…

Înainte să-l judecați pe Mihai… căutați-vă și voi capul!

Și dacă îl mai aveți pe umeri… faceți ceva pentru țară! Că de asta ne-a dat Dumnezeu capete… O viață avem, români, și o cinste. Deșteptați-vă c-am dormit destul! (Se aud aceleași semnale muzicale de la început, pe care merge lângă Ștefan cel Mare)

Crainicul (Pe același fond sonor)

– Temerara izbândă de la 1600 a trezit din somnul adânc al istoriei toate conștiințele românilor, le-au obligat să se frământe, să se răscolească, să descopere și să înalțe, după 200 de ani, energiile nestăvilite ale noii generații de la 1848, în frunte cu Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu.

Mihail Kogălniceanu (Alexandru Ioan Cuza ajunge în prim-plan)

– O, Doamne! Mare și frumoasă îți este misiunea. Constituția ne însemnează o epocă nouă și Măria Ta ești chemat s-o deschizi!

Fii, dar omul epocii, fă ca legea să înlocuiască arbitrariul, fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales cu acei pentru care mai toți Domnii trecuți au fost nepăsători sau răi. Fă, dar ca Domnia Ta să fie cu totul de pace și dreptate, împacă toate patimile și urile dintre noi și reintrodu în mijlocul nostru strămoșeasca frăție.

Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii Domn cetățean, urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr și închisă la minciuni și lingușire.

Fii Domnul Unirii!

Se aud acordurile cântecului „Hora Unirii“,
se cântă două strofe:

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inimă română,

Sa-nvârtim hora frăției

Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară dușmănia-n țară!

Între noi să nu mai fie

Decât flori și omenie!

(Membrii alaiului se prind în horă)

Alexandru Ioan Cuza
(Vine în prim-plan pe acordurile cântecului)

– Unirea este îndeplinită, națiunea română este întemeiată. Acest fapt măreț dorit de generațiile trecute, aclamat de corpurile legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă și de puterile garante. Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți patria, veți ști doar a o întări.

Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării mele, că voiu păzi cu sfințenie drepturile și interesele Patriei, că voiu fi credincios Constituției în textul și spiritul ei, că în toată Domnia mea voiu priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă pe cei ce m-au iubit și pre cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea Nației Române.

Așa Dumnezeu și compatrioții mei să îmi fie într-ajutor!

(Încep acordurile „Rapsodiei“ lui George Enescu. Alexandru Ioan Cuza se alătură lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazu.)

Crainicul
(Pe acordurile „Rapsodiei“)

– Pe apele Dunării, ale Prutului, ale Nistrului, ale Tisei, ale Mureșului care se adună în Marea cea Mare, s-au scurs 69 de ani. Am ajuns în anul 1918. (Acordurile „Rapsodiei“ încetează, începe cântecul „Treceți batalioane române Carpații“ – cor.)

Crainicul
(Pe fond sonor)

– Luase sfârșit Primul Război Mondial, inițial se părea că vor fi urmări dezastruoase pentru România. Dumnezeu ne-a ajutat însă, iar anul 1918 aduce la sânul Patriei-Mamă:

la 27 Martie, Basarabia;

la 28 Noiembrie, Bucovina;

la 1 Decembrie, Transilvania, Banatul și Țara Ungurească.

(Cântecul încetează)

Crainicul

– La Alba Iulia s-a consfințit România Mare sub sceptrul Regelui Ferdinand I.

(Se aud acordurile cântecului „Trăiască Regele“, regele înaintează în prim-plan.)

Regele Ferdinand I

(Pe fond sonor)

– După Basarabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră din cele mai scumpe: Ardealul cu ținuturile din Ungaria locuite de români. Azi ne-am adus și această ultimă piatră a clădirii, care încoronează marea operă de unire.

Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii democratice, ce sunt o chezășie pentru dezvoltarea firească a unei vieți sănătoase, ele sunt cimentate prin credința nestrămutată a unui șir întreg de generații, de apostoli ai idealului național.

Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar și unirea în muncă roditoare, prin strigătul: Trăiască România Mare, puternică și unită!

Toți

Trăiască România Mare!

(Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Alexandru Ioan Cuza vin lângă Regele Ferdinand)

Toți patru Domni

– Și acum vă lăsăm. Ne întoarcem la locurile noastre din istorie și din ceruri. Doamne, ocrotește-i pe români!

(Se aud acordurile cântecului „Doamne, ocrotește-i pe români!“, pe care întregul alai părăsește piața în următoarea ordine

1. Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul

2. Alexandru Ioan Cuza și Regele Ferdinand

3. Trăsura cu Mihail Kogălniceanu

4. Călăreții plăieși

5. Călăreții din Garda Regală

6. Oameni din popor.)