Pentru Primăria și Consiliul Local Piatra Neamț

Aho, aho, voinicii mei,

Trageți brazdă cu temei,

Roditoare, ca-n baladă,

La Piatra Neamț în ogradă!

Plugul tras de bouleni

Ară azi pentru pietreni,

Oameni harnici, gospodari,

Vestiți meșteri făurari,

Care, mândri-au înălțat

Acest oraș minunat,

Unde-n-truna se lucrează

Cu-avânt se modernizează

De-o s-ajungă prin schimbare

O metropolă sub soare,

Cu turismu-n dezvoltare,

Vestit în lumea cea mare;

Pentru-aceasta ascultați,

Lângă boi v-alăturați,

C-au pornit colindătorii,

De când se iviră zorii,

Să colinde cu folos,

La Nașterea lui Hristos.

(Programul de colinde)

După colindele sfinte

Porniți plugul înainte,

C-am plecat încă de ieri

Spre domnii consilieri

Să-i urăm și să-i cinstim,

Alături de ei să fim,

Fiindcă noi i-am votat

Pentru-n viitor mandat,

Pe care-l vor onora,

Sigur s-or mobiliza,

Să aibă succes în toate

Doar pentru comunitate.

Împingem plugul activ

Ș-oprim la Executiv,

Care ne-a fost dat în dar,

Primar și-un viceprimar,

Domnul Niță Adrian

Secondat într-un alt plan

De Sauciuc Cristian,

Iar Chitic, fostul primar,

Va fi mare gospodar;

Ei vor forma o elită,

O echipă strâns unită,

Care-n următorii ani,

De-or avea noroc și bani,

Progresul l-or promova,

Ce-a fost rău vor repara,

Iară noi, cu urătura,

Ne vom pregăti armura

Doar să rostim adevărul

Până când ne-o cădea părul

Și vom învârti condeiul

Până ne-o troieni teiul.

Pentru că sunt la-nceput,

Sunt învingători sub scut

Și le urăm sănătate,

Că-i mai scumpă decât toate,

Apoi multă vigilență,

Permanentă exigență,

Să cadă de-acord în toate

Doar pentru comunitate,

Să aprobe-n veselie

Hotărâri care-or să fie

Bune pentru cetățean

Acum, dar și peste-un an,

Când vom fi iar la urat

Și-om vedea ce s-a-ntâmplat.

De-o fi cazul, urătura

Le va rupe la mulți gura,

Dar până atunci așteptăm,

Îi cruțăm, nu-i criticăm,

Le urăm numai succese,

Cât mai multe și mai dese,

Să-i prindă dorința mare

Pentru-o profundă schimbare,

Ce-a fost rău să redreseze,

Progresul să promoveze.

Noului Legislativ,

Dublat de Executiv,

Când pornesc toți pe-acest drum,

Le tragem o brazd-acum,

Le tragem o brazd-adâncă,

Să se-apuce dârji de muncă!

Mânați, măi!

Hăi, hăi, hăi!

Aho, aho, copii și frați,

Stați puțin și m-ascultați,

Ascultați ce-am să vă spun,

Eu, pribeagul Moș Crăciun,

C-am venit în acest an

Să vă ur după alt plan;

Nu mi-am mai încins gândirea

Ca s-altoiesc stăpânirea,

M-am făcut mai tolerant,

Politic echidistant,

Dar am s-arunc un pumnal

Spre cel mai înalt val,

La nivel național.

Chiar dacă sunt iertător,

Veșnic îngăduitor,

Nu pot chiar la nesfârșit

De-a mă lăsa umilit,

Să accept cum ne sfidează,

Cum țara devalizează,

Cel ce și-a tras multe spații

Cu banii din meditații

Și-a fost ales de popor

Președinte voiajor.

Nu i-au ajuns zece ani

În care-a tocat mulți bani,

Și-n prezent cumplit se zbate,

Prin manevre necurate,

Să-și prelungească mandatul

Înfrățit cu Necuratul,

Într-o vreme-atât de-amară

Pentru neam și pentru țară,

Când globaliștii nebuni

Vor să devenim păgâni,

Să ne pierdem conștiința,

Să abandonăm credința,

Să ne pierdem demnitatea,

Mândria și libertatea,

Să plecăm în altă țară,

Familia să dispară,

Pământul nostru străbun

Să devină bun comun.

Aceste nenorociri,

Precum și-alte născociri,

Românii-n durerea lor

Nu le-au vrut și nu le vor,

Că ard toți ca o făclie

Și se simt legați de glie,

Privind mândri înapoi,

La plugul nostru cu boi,

Plugușorul lui Traian,

Care ară an de an

Și croiește brazdă mare

Din hotare în hotare.

Mânați, măi!

Hăi, hăi, hăi!

Tragem o brazdă adâncă

Și arăm acolo, în luncă,

Holdele în valuri să crească,

Pe toți să ne-mbogățească,

Să nu stăm cu mâna-ntinsă,

Ca o colonie-nvinsă,

Așteptând câte-o pomană

De pe la Europeană;

Uniunea, ca stăpână,

Dă câte ceva c-o mână,

Dar ne ia cu amândouă

Când nu ninge și nu plouă.

Toți să ținem fruntea sus,

Să spunem ce-avem de spus,

Să știe întreaga lume

C-am avut și-avem un nume,

Moștenit de mii de ani

De la daci, de la romani,

Care și-au apărat glia

Și n-au cunoscut robia.

Să se mai știe în lume

Că avem datini străbune,

Europa să cunoască

Tradiția românească,

Să-i respecte pe români

Că-s aici pe veci stăpâni,

Cu credință-n Dumnezeu,

Care ne-ajută mereu

Să răzbim prin ani cumpliți,

Când mai triști, când fericiți;

Ne-a dăruit mândrul plai,

Sfințit ca gura de rai,

Unde vrednici viețuim,

Libertate ne dorim,

Cu voie sau fără voie

Să ne-ajutăm la nevoie,

Străbunii să-i respectăm,

Ogorul drag să-l lucrăm,

C-așa, după cum se știe,

Toți suntem legați de glie;

Când ogoarele se ară

Sufletul ni-i primăvară,

Mii de șoapte se aud

Pe câmpul de-un verde crud;

Când grânele unduiesc

Și le ascultăm cum cresc,

Răzbat șoapte din străbuni

Împletite în cununi

Și-atunci doina se revarsă

Peste cei cu fruntea arsă,

Cântând de dor și de jale,

De răsună-n deal și-n vale.

Când este vorba de glie,

Avem sfânta datorie

S-o lucrăm cum se cuvine,

Doar așa ne-o fi mai bine

Și-o s-avem prosperitate,

Prestigiu și demnitate.

Celor care sunt plecați,

Prin lume împrăștiați

Și câștigă cu greu banul,

Acum, când se-ncheie anul,

Le spun să se-ntoarcă-acasă

De sărbători, toți la masă,

Familia să-și cinstească

Și-o vorbă să-și amintească:

„Fie pâine cât de rea,

Tot mai bună-n țara mea!“

Pentru-a noastră Românie,

Sfânt tărâm de bucurie,

Cum în lume altul nu-i,

„Grădina Maicii Domnului“,

Trageți brazdă răsturnată

Și mai îndemnați o dată!

Mânați, măi!

Hăi, hăi, hăi!

Iat-am coborât în cale

Ne-am oprit aici, în vale,

Să rostim o urătură,

Desprinsă dintr-o scriptură,

Să-i zicem un plugușor,

Cel mai drag românilor,

Plugușorul lui Traian,

Mult așteptat de un an:

Aho, aho, copii și frați,

Stați puțin și nu mânați,

Lângă boi v-alăturați,

Și cuvântul mi-ascultați:

S-a sculat mai an

Bădica Traian,

Pe ochi negri s-a spălat,

La icoane s-a-nchinat,

La toți sfinții s-a rugat,

Plosca cu vin a luat,

Și la toți plugarii-a dat

Ca să iasă la arat,

Și-a luat doișpe juncani,

În frunte țintați,

De ziua de sfinți fătați,

Cu coarnele zugrăvite,

Cu unghiile potcovite,

Cu cozile-mpletite,

Și-au ieșit la arat,

La mărul rotat,

În dealul cu zori,

Pe câmpia cu flori,

Brazdă neagră-au răsturnat,

Grâu frumos au semănat,

Dar fiind locul pietros,

Fierul de la plug s-a ros

Și acasă s-a întors,

A dat plugul de perete

Și plugarii-n sat la fete:

Cei mai mari, la fete mari,

Cei mai mici, la mămăligi,

Ș-apoi roata, măi voinici!

Mânați măi,

Hăi, hăi, hăi!

La lună, la săptămână,

Văzând vrăbiile-n munte,

Și-a adus de grâu aminte.

El în grajd s-a-ntors,

Un murguleț a scos,

Pe el a-ncălecat

Și spre holdă a plecat;

Grâul era copt, răscopt.

De pe cal s-a aplecat,

Trei spice-n mân-a luat,

În batistă Ie-a legat,

În buzunar le-a băgat,

Acasă s-a înturnat

Și din gură-a cuvântat:

– Măi, muiere, gospodină,

Grâu-i copt de-o săptămână.

– Taci, bărbate, gospodare,

Du-te la târgul cel mare,

La târgul de la Soroca,

Cumpără oțel cu oca

Și dă-l la meșteri fierari,

Să ne facă seceri mari

Pentru secerători tari;

Și altele cât mai mici,

Pentru copilași voinici,

Dar mai multe, mărunțele,

Cu mănunchi de viorele,

Pentru fete tinerele

Și neveste ocheșele,

Să seceri grâul cu ele.

Mânați măi!

Hăi, hăi, hăi!

Ăsta-i plugul din străbuni,

Atât de drag la români;

Plugușorul nostru sfânt

Ne-a ținut pe-acest pământ,

L-om păstra și-n viitor,

Cu dragoste și cu dor;

Acum, către final,

Mergând în marș triumfal,

După tobă și famfară,

Când ne-apropiem de seară,

Și când Moșul în putere

Se-apropie de-ncheiere,

Deși pentru cei de sus

Ar mai fi multe de spus;

Oprim, totuși, telegarii,

Să urăm funcționarii,

Care, după cum se știe,

Sunt slujbași la Primărie.

Urăm șefii mari și mici

Care sunt prezenți aici,

Le tragem o brăzdătură,

Chiar de nu-s la urătură.

Dorim multă sănătate

Doamnelor salariate,

Lefurile să le crească,

Pietrenii să le iubească,

Iar primarul nou ales

Să le stimuleze des

Cu premii și-o vorbă bună,

Ca treaba să meargă strună!

Mânați, măi!

Hăi, hăi, hăi!

(Foto: Turn TV)